Transformarea unui pod într-o mansardă locuibilă | Casa de pe Casă — Episodul 1
- Edmond Timofti
- 6 mai
- 2 min de citit
Actualizată în: 14 mai
Ce am găsit când am urcat prima dată

În multe case, podul rămâne un spațiu de depozitare ignorat. În acest proiect Uander Design din Iași, am pornit de la un pod nefinisat și l-am transformat într-o mansardă locuibilă, construită în jurul luminii, structurii și accesului corect.
Există un moment, în fiecare proiect, când înțelegi exact cu ce te confrunți.
Pentru acest proiect, acel moment a venit când am urcat prima dată pe scara rabatabilă și am intrat în pod. Nu era întuneric total — lumina filtra prin câteva crăpături din lemn — dar era genul de spațiu care pare că îți spune, înainte să apuci să întrebi ceva: nu se poate face nimic aici.
Grinzi brute. Vată minerală dezordonată între căpriori. Scânduri vechi pe jos, unele lipsă. Cutii, saci, obiecte depozitate fără logică. Un singur bec portabil, atârnat undeva la mijloc.

Și totuși, primul lucru pe care îl faci într-un spațiu ca acesta nu este să te gândești la finisaje. Este să înțelegi structura.
Multe conversii de pod eșuează nu din cauza finisajelor, ci pentru că accesul și înălțimea utilă sunt ignorate încă din faza inițială.
Ce avem de fapt?
Înălțimea la coamă era suficientă — aproape 3 metri în punct central. Asta schimba totul. Un pod cu înălțime mică la coamă e un spațiu de depozitare, oricât ai investi în el. Un pod cu înălțime reală la coamă este, de fapt, o cameră care nu a fost încă construită.
Structura de lemn era în stare bună. Grinzile principale, căpriorii — nimic care să ridice semne de alarmă structurale. Lemnul era îmbătrânit, dar solid. Asta era o veste bună și, după cum veți vedea în episoadele următoare, a și rămas vizibil.
Suprafața utilă potențială depășea 80 de metri pătrați — un open space complet, cu posibilitate de compartimentare. O mansardă, un grup sanitar, spații de depozitare integrate în zonele cu înălțime redusă.

Dar înainte de orice alt gând despre spațiu, s-a pus o întrebare care, de obicei, este ultimul lucru la care se gândesc oamenii când visează la o mansardă:
Cum intri?
Scara rabatabilă din living — funcțională, discretă, invizibilă când nu e folosită — era exact greșita alegere pentru un spațiu care urma să devină o parte permanentă a casei. Nu pentru că nu ar fi funcționat tehnic. Ci pentru că o scară rabatabilă îți spune, de fiecare dată când o folosești, că spațiul de deasupra e opțional. E un accesoriu, nu o destinație.
O mansardă locuibilă are nevoie de o scară fixă. De un acces care să anunțe, prin simplul fapt că există, că ce se află sus merită urcat.
Aceasta a fost prima decizie — și în jurul ei s-au construit toate celelalte.

În episodul următor vă arătăm cum am rezolvat problema accesului: ce presupune structural înlocuirea unei scări rabatabile, de ce peretele de cărămidă aparentă nu a fost o alegere estetică, ci mai întâi una tehnică — și cum arată același spațiu când începi să-l construiești în loc să-l depozitezi.
Casa de pe casă — o serie Uander Design despre cum un pod transformat devine mai mult decât o cameră în plus.
Comentarii